Ultimii 3 ani.

In 6 ianuarie am scris ultimele randuri in acest blog. a fost poate ceva premonitie in ele. din 7 ianuarie mi-am schimbat seful, medicul primar. nimic din ce am facut in primii 3 ani de rezi nu seamana cu ce voi face in urmatorii si ultimii 3 ani de rezidentiat.
un lucru sigur. muncesc 10-12 ore pe zi...zilnic.
muncesc mult dar si bine. am schimbat chirurgia clasica, usor retrograda cu cea moderna, de avangarda in multe din aspecte. nu e atat de simplu dar in principiu pentru moment am spus suficient.
am schimbat in esenta 2 oameni. 2 medici primari. si inca ceva ...aportul meu la propria formare.
mai multe detalii in viitor, caci acum sunt dupa 11 ore de spital. nu stiu cand. sper curand.
cu bine prieteni, si cu ganduri dintre cele mai bune!

O garda cam lunga.

Bine ati venit in tara lui "nu-mi pasa"! Azi dimineata imi incepeam prima garda de chirurgie in UPU(unit. De primiri urgente). In viitor va exista un colectiv unit de dif spec ce va actiona unitar. Azi incepe reforma in spit nostru.  Ca atare nimic nu functioneaza. Sistemul scartaie strasnic dand semne ca va ceda. Evident n-o va face. Cu fiecare mort din spitalele noastrse se mai naste o lege, se mai schimba ceva. de obicei in bine. deci moartea e bună. ajuta la progres. Am intrebat azi dimineata daca sunt prins in schema de masă si daca peste am un pat unde sa mă intind. Masa am da' cică de pat n-am nevoie...sunt de garda, n-am voie sa dorm. Genial, am n-am cazuri stau in picioare in camera de garda. si io care credseam ca e chestie de civilizarie sa asiguri un pat liniei de garda de 24 ore. Vin si zic: pe cine trebuie sa omor ca sa nasc si legea bunului simt in raport cu angajatii din mediul sanitar?! Poate sunt eu obosit...poate a fost garda prea lungă.

2 MINUTE

Întotdeauna m-a incantat nivelul de mare amanunt la care s-a ajuns in civilizatie(a se citi restul lumii civilizate) in raport cu diferite probleme de maxima importanta pentru umanitate. Citeam azi-dimineata un articol din care m-am gandit ca n-ar face rau sa va arat cateva randuri. Nu ca sa ma dau destept ca citesc articole medicale in lb. engleza(cum ar putea zice unii) ci ca sa fiu extrem de explicit in afirmatia mea de mai devreme despre nivelul de amanunt. Iata ca in timp ce la noi in tara exista spitale intregi fara un defibrilator(nu glumesc deloc) si in cele in care exista, probabil ca un procent de 10% de personal care sa stie cum sa-l foloseasca, ar fi generos, unii, adica americanii(sunt dati dracului americanii astia) se gandesc deja sa monteze defibrilatoare la fel de des ca telefoanele publice, tin cursuri de resuscitare pentru publicul larg si se gandesc intens la cele 2 minute in care procentul de supravietuire ramane semnificativ.

Please enjoy it!

HEART DEFIBRILLATION - The American Heart Association recommends that the stopped hearts be shocked within two minutes

"BOSTON, Jan 2 (Reuters) - Nearly 1/3 of patients with misfiring or quivering hearts in U.S. hospitals do not get the life-saving defibrillator shocks they need within the critical first two minutes of cardiac arrest, a study published on Wednesday said. The study confirming the importance of the two-minute period for survival was published in the New England Journal of Medicine, which also ran an accompanying editorial indicating a person might be better off suffering cardiac arrest in a casino than a hospital.
Researchers from 369 hospitals in the National Registry of Cardiopulmonary Resuscitation found that being black or having a cardiac arrest outside of regular weekday working hours also significantly delayed the time it took for hospital workers to shock the heart. 34% of those studied lived to be discharged from the hospital.
Survival rate is disappointingly less than the 50 percent rate among people who collapse in an airport, casino or some other location where automated external defibrillators (AEDs) are readily available for emergency use.
"It is probably fair to say that most patients assume -- unfortunately, incorrectly -- that a hospital would be the best place to survive a cardiac arrest," Saxon said. "Surely we can do better to fulfill this expectation by better using existing technology and the lessons learned from public-access defibrillation."
There are about 750,000 cardiac arrest cases in the United States a year and 2/3 of those occur in hospitals. The study of 6,789 hospital patients found that defibrillation took more than two minutes in 30 percent of patients. The Chan team found the odds of survival dropped off steadily after a delay of more than two minutes.
Saxon said that because "delays in defibrillation have been successfully overcome with AEDs, these devices could be placed in every patient's room to enable the first responder to deliver timely defibrillation."
The researchers found several reasons for the delays. Some delays, Saxon said, were predictable, such as a patient being in the hospital for a reason unrelated to a heart problem, being in a unit where hearts are not monitored or having a cardiac arrest on the weekend or between 5 p.m. and 8 a.m.
For blacks, the Chan team found, the risk of having a delay increased by 23 percent. They said further studies are needed "to determine whether such variations are due to geographical differences in access to hospitals with more resources (such as monitored beds) or whether they reflect actual differences in patterns according to race."
The American Heart Association recommends that the stopped hearts be shocked within two minutes. Their chance of surviving to leave the hospital was 22 percent, compared to a rate of 39 percent for those who received shocks quickly. "

Tort de ciocolata...cum se face.

Intotdeauna mi s-a parut ca o felie de tort de ciocolata reprezinta micul dejun ideal. Astfel ca in prag de revelion si avand cateva zile libere... m-am gandit sa depasesc un prag imaginar in evolutia mea de mare bucatar, acela al dulciurilor. Si ca un tip ambitios ce ma stiu am hotarat sa debutez pe piata desertului cu insasi regele...tort de ciocolata.
S-o luam deci sistematic cu etapele deveniri mele de mare chef:
1. cateva zile de studiu pe net...retete gramezi care mai de care mai "originale"...dar cine are nevoie de contributii persoanle cand gateste ceva clasic si extrem de pretentios. nimeni.
2. metoda "intreaba-ti mama" a functionat: mi-a cautat intr-un caiet vechi, galben si patat de ingrediente, reteta respectiva - genul acesteia: origini pierdute in vechime.
3. vizita la supermarche
4. si cum toate lucrurile bune incep si se termina cu o tigara iata-ma in bucataria proprie cu un pahar cu vin rosu pe masa si tigara in coltul gurii citind avid de cunoastere in ultima carte de bucate cumparata:
1. cacao - cat cuprinde(5 linguri) + zahar(200 mg)la bain-marie...dupa fierbere...se vor pune la racit
2. blat gata facut: 3 straturi cu cacao in compozitie + se insiropeaza
3. unt 300 mg + din nou zahar 200mg - mixer sau ceva ce le va omogeniza bine
4. crema 1 + crema 2 se amesteca
5. altele: nuca rumenita + esenta de rom + stafide + 2 ciocolate amarui topite + visine din dulceata bunicii + portocala + coniac...toate astea incap in crema finala
6. o sticla de vin sa va tina de urat in bucatarie.
Rezultat: o seara agreabila in care m-am simtit mai barbat ca oricand si un tort de mare angajament
Testul il reprezinta publicul, evident: cica l-am trecut cu un mic minus pentru consistenta cremei(autocritica)
Urmarea: orgoliu crescut cu praf de copt
Recomandari: se va consuma cu prietenii dupa o masa traditionala si un film de calitate.

Ganduri bune si un An Nou excelent!

Visit Romania by train.

Accelerat. Romania, Crăciun 2007. Curat lucrtu, va zic, daca aveti de mers prin Oltenia mai departe de Craiova faceti rost de masina. Exista doar 2 trenuri si alea niste accelerate jalnice. Diferenta dintre cl. 1 si 2 se refera doar la numărul de locuri căci mizeria este identică. La plecare a trebuit sa treacă 3 ore pană sa se dezghete atmosfera si picioarele. La întoarcere caldura sufocanta, vă jur. În ambele sensuri extrem de multi cersetori sub diferite forme: colindători, surdomuti cu măruntisuri de vanzare sau pur si simplu fara deghizare. Toalete mizere(vezi foto) culoare(gri) sinistre. Călătorule...daca vrei sa vizitezi Romania nu te obosi prea tare! Iti ofer o sinteză sublimă: Bucuresti - Petrosani si retur. U won't never regret and forget it! Craciun fericit!

Colonii din trei culori (sau despre frustrare II)

EU
Cand gandurile mi se topesc in maini si apar aceste randuri stiu ca acolo esti tu. Cand diminetile imi par gri si orasul imi musca salbatic privirea zambesc si imi zic: destul cu tristetea. Esti tanar si abia ai inceput sa zbori. Cobor apoi pe pamant de care ma lovesc usor. E umed, miroase a iarba putreda si totusi e cald inca. Vara n-a murit in radacinile lui. Doarme un pic caci iarna nu i-a taiat decat varfurile. Acum stiu ca sunt mai mult de 4 anotimpuri. Mai sunt inca 2: prevara si postvara. Prevara plina de speranta soarelui ce incepe sa arda iar post vara trista ca ploaia ce se zareste timid printre trestii. Anii par sa prinda viteza si noi sa pierdem curajul.
NOI
E ceva contagios in aer. Prietenii simt la fel dar nimic nu pare sa se schimbe doar simtind. Trebuie sa facem ceva. Sa gandim la fel nu ajunge. Trebuie sa stabilim reguli. Cum sa ne traim viata ca sa nu ajungem ca cei pe care-i dispretuim azi sau la limita le plangem de mila. Trebuie sa scriem, sa conspiram romantic si sa organizam revolte de suflete. Sa ne spunem pe nume ca la inceput si sa ne zambim tandru mai des. Sa ne intalnim dupa-amiaza la ceaiuri si ascultam muzici ca pe vremuri pe culoarele liceului sau in clasele goale. Sa fumam tigari furate de la parinti si sa schimbam discuri de vinil. Mai vreau sa mananc un sandvis plimbandu-ma pe Jean Louis Calderon
EI
Sa ne ascundem de ei. Sa-i ocolim si sa ne ferim privirea. Noi nu vrem viata ca un maraton. Eu vreau sa ma plimb agale si lenes pe zile cu soare. La ce bun concursul de facut bani. Maculatura n-am mai strans din scoala generala. Desigur ca vreau masina, casa si nevasta. Dar cate una din fiecare nu mai multe pe an. De ce nu vreau sa ma simt rotita in marele sistem concurential? Caci nu asta inseamna viata. Uitam de unde plecam si incepem sa alergam ca soarecele in cilindru. Nu uitati! Ei ne privesc: - Iata ce frumos aprinde becul ? vai ce dragut…iata-I cum alerga spre cascavalul de plastic…!
Vreau sa construiesc colonii pe plaje pustii din trei culori: cer, nisip si ocean

Toleranta inutila sau faliment nerecunoscut.

Un tigan a omorat o italianca. Numai ca inainte sa o omoare a si violat-o. Asa ca sa dea faptei lui mai multa "savoare criminala". Asta e fapta. Acum, in aceste ore toate televiziunile se intrec in comentarii cat mai simandicoase, cat mai obiective si nediscriminatorii cat mai europene. La ce bun? Nu ne folosesc la nimic caci dupa 2 ore cat le-am urmarit, nu am auzit nici macar o idee concreta care sa ne scoata din gaura imensa de imagine in care ne arunca tiganii, mai ales ultimul din ei…criminal si violator. M-am saturat de televiziuni ce simuleaza civilizatia si in programele de stiri dau crime pe banda si tot feluld e stiri diabolic de violente . Nu mai vreau sa aud expresiile rom de nationalitate romana sau roman de etnie roma. Ei sunt tigani, iar cata tenta peiorativa contine acest cuvant oricum devine infinit mai mica decat tenata criminala si de talharie constanta pe care o dau tiganii nostrii in Europa. Mi-e dor de un comentairu "political incorrect" dar real. M-am saturat sa fim discreti, eleganti si cat mai europeni posibil cand vorbim de tigani.. Caci daca privim marea majoritate a faptelor lor acestea sunt de natura penala. De ce nu auzim de fapte ale tiganilor de alte nationalitati? Nu stiu. Poate pentru ca si noi romanii sunt ca natie un teren bun de crestere a criminalitati si a naturii lor violente. In mod cert purtam o mare vina ca din randurile noastre apar asemenea animale antisociale dar dincolo de asta stau statisticile care nu lasa loc de discutii. Imaginea unei natii, a unei civilizatii in refacere ca a noastra este daramata periodic de niste elemente care nu au nici o legatura cu civilizatia. Europa plateste fara indoaila tribut deschiderii de noi piete de comert. Politicienii lor sunt perfect constienti si tocmai din cauza asta sunt si greu reactvi al acest gen de stiri.

Eu cred insa ca solutia este la noi in granite. Trebuie sa invatam sa-I tinem pe loc, in frau si sa-I controlam prin orice mijloace. Viitorul nostru ca natie depinde numai de noi.

Acest text poate suna extremist dar cat de criticabil poate fi termenul?nu este oare crima o extrema a comportamenutlui uman. Violul urmat de crima nu justifica oare o astfel de reactie? Este oare toleranta europeana o reactie conforma cu aceste fapte. Solutia unei probleme depinde de natura acesteia. Trebuie facut ceva repede si exact.

Unde se duc prietenii mei?

Toata copilaria am trait cu o intrebare pe care am constientizat-o abia de curand. De ce nu au parintii mei prieteni vechi din tinerete, studentie si adolescenta?...perioade in care prietenii exista adanc in viata fiecaruia. Perioade in care ii cultivi pretios ca pe niste flori rare si sensibile pe balconul anilor tineri. Prieteni care te inconjoara linistit, afectuos si care par sa ramana totdeauna langa tine. Asadar unde sunt prietenii parintilor mei? O perioada m-am gandit ca sunt ai mei ciudati, neprietenosi intr-un cuvant incapabili sa aiba prieteni adevarati. Acea perioada s-a incheiat. Acum vad ca in general adultii de varsta alor mei nu mai au prieteni vechi din vremuri parfumate de primavara de viata. Ultimele cuvinte ale alor mei despre prietenii de genul celor de care vb eu dateaza din copilaria mea demult trecuta, perioada la care incepeam sa constientizez primele notiuni, primele amintiri..deci foarte demult. Astfel intre timp s-au mentinut in imagine rudele de diferite grade si afectiuni si tot felul de prieteni, mai mult le-as putea zice parteneri de mese festive, aniversari si sprit de vara,neaparat cu sifon de sticla. Intrebarile mele ramaneau fara raspuns caci ai mei imi spuneau kestii vagi fara sa ma lumineze cu nimic.
Astfel am trait cu aceasta enigma pana acum cativa ani cand am inceput sa acumulez intelegere asupra fenomenului, explicatii fara cuvinte, diverse frustrari si sa pierd prieteni. Fara conflicte deschise, fara certuri. Ii pierd bland si atat de banal. Aproape matur. Ii pierd fara ca eu sa pot face ceva iar ei deasemenea. Continui sa-i iubesc disperat si sa le plang pierderea. Imi pare ciudat caci fizic sunt tot intr-o relativa proximitate a mea. Suntem in acelasi oras, bem berea la fel, ascultam aceeasi muzica, iubim la fel inaintam in viata la fel. Si totusi ne pierdem unii pe altii. De unde apare oare sentimentul ca singuri ne e mai bine. de ce devenim solitari, egoisti. De unde acumulam ambitie inutila si de ce trebuie sa ne privim cu indoiala ca vom fi judecati dupa acumularea de respect, notorietate, avere si copii reusiti. Este oare solitudinea sentimentul ce ne pregateste pentru moartea ce de-acum apare tot mai des in peisaj: bunici, parinti, alte rude, alti cunoscuti? Este oare familia capabila de tot si obligata sa ne controleze toate resursele de efort, finante, trairi? De ce trebuie ca prietena, logodnica, sotia sa ne tine loc de tot ce ne umplea viata in trecut? De ce se spune ca asa e firesc? Eu ii iubesc si doresc langa mine la fel de tare. Ironic insa nu-i pot retine pe ei langa mine si nici pe mine langa ei. Viata mea langa prieteni imi pare un mic univers care dupa un la fel de mic big-bang, a inceput sa se dilate ireversibil si distanta dintre noi creste iremediabil si fara speranta. Ne vedem tot mai rar. vorbim mai putin. Bem niste beri in formatie larga extrem de rar. Cand vorbim o facem subtire, grabit, mai putin sincer si mult mai tematori. Ne abordam cu precautie, tematori in a ne simti ca pe vremuri si totusi undeva ii simt ai mei. Ii iubesc doar privindu-i si imi sunt dragi vazandu-i crescuti, intrati in viata, loviti de diferite necazuri, doborati si ridicati de intamplari, frustrari si timp ce trece. Mi-as dori sa-i strang pe toti si sa tragem o fuga la mare la "2 Mai" sa mai stam la o gazda mizera dar sa ma mai simt lipit de ei, ca un tricou vechi dar drag. Nu mai stiu sa-i strang, sa-i mobilizez. Iesirile impreuna au scazut si ca numar dar si ca numar de participanti. acum se pune problema numarului de cupluri. astfel gasca devine heterogena, sotiile, pritenele nu se iubesc intotdeauna, cel mult simpatizeaza, conflictele apar repede si se aprind din nimic. antipatiile tin mult iar resentimentele nu mai mor dupa 2-3 zile. acum, cand viata ma tine strans totul pare mult mai complicat. nu-mi place mereu sa fiu mare. as vrea sa fiu din nou mic. fara griji, fara temeri, fara viata ce pare sa treaca uluitor de repede. si as mai vrea sa nu-mi mai pierd prietenii. daca nu sa-i aduc din nou aproape ca odinioara, macar sa ramana pe loc la distantele actuale. apoi cu timpul sa-i tin langa mine si cand viata ne va lovi pe rand, sa ne strangem barbateste de umeri si sa urlam nebuneste: suntem impreuna si nimic nu poate fi prea greu pentru cei ce au prieteni.

Henry David Thoreau - niste ganduri

Despre toamna, iarna si alte anotimpuri.

Ieri a inceput sa ploua. Ploua peste oras si el nu zicea nimic. Se supunea madru si inca incins de caldura verii. A tacut toata noaptea si luminile lui s-au stins mai greu. Oamenii n-au mai iesit ca alta data sa-l incurajeze. L-au lasat singur sub picaturile reci, vantul aspru si aerul de argint coclit.
In plina vara ei, oamenii ce-l locuiesc, s-au plimbat de zor pe strazile lui si i-au admirat aerul cuminte, cald si primitor. Seara, plimbarea prin parc incheia o zi clocotita cu bine.

Aseara insa, ei au stat in case si l-au privit dupa ferestre. Miinile lor lipite de geamurile reci il mangaiau cu afectiune retinuta. Cum sa plangi dupa un oras(poluat, aglomerat si primitor cu toti taranii). Marele lor oras plangea in sine gandind ca vara l-a parasit finalmente. Ce urmeaza?...sa-i inghete strazile in vene si sa adoarma pentru cateva luni pana la urmatoarea primavara.

De ritmul fals-viu al atmosferei se vor ocupa oamenii. Ei se vor isteriza din nou de sarbatori, atacand halucinant supermarketurile, hipermarketurile si toate formele de marketuri , parasindu-l insa in preajma revelionului. Brazii vor calatorii morti pe umerii tatilor, urmand sa parfumeze apartamente cu familii de toate felurile. Copii vor realiza ca Mos Craciun zace in vitrine si oferte, iar clasicele gospodine, pe cale de disparitie altfel, vor aranja muraturi in timp ce privesc un nou format de emisiune TV dedicata lor. Eu imi voi schimba cauciucurile de vara cu cele de iarna iar drumul pana la spital va dura cel putin dublu. Snobii vor schimba locatii de schiat in Austria si tot ei isi vor aconta vile in toata tara pe banii multi pentru celebrul de-acum revelion.

Unde facem revelionul? Nu vi se pare cunoscuta intrebarea? Vai ce me enerveaza…! pentru o noapte, milioane de oameni vor pune in miscare alte milioane si vor misuna disperati pe sosele ca sa aiba ce povesti la intoarcere.

Multinationalele vor organiza petreceri de craciun din ce in ce mai devreme urmand ca prima dintre ele sa aiba lor undeva prin octombrie. De ce atat de devreme? Pai cum dece. ? Locatiile cele mai cool se epuizeaza repede. Colegii se vor imbratisa cordial dar fals urandu-si sa le mearga tututor bine, dar gandind cat mai egoist posibil. Cat mai multe teambuilding-uri in locatii imbecile neconforme cu sezonul. La mare in noembrie caci e ieftin. Fara partenerii de viata caci aici e vorba de firma. Trebuie sa fim cat mai uniti. Sa ne iubim cat mai mult. De ce? Cum de ce? Ca sa mearga firma bine. Pai bine dar nu e firma mea. Aha deci nu vrei sa formam o echipa unita care sa rupa targetu' luna asta…esti individualist?...foarte bine, lasa ca vorbi noi cu CEO-ul.

Viata petrecuta din revelion in sejur la mare si apoi iar in vacanta de final de an.
Repere putine si imbecile ce-ti impart viata simplist.

Anotimpuri ce se grabesc degeaba cu tot cu noi ce nu mai stim sa le recunoastem si punem in ordinea lor fireasca.